Dreptul de a iubi Dreptul

  Acesta este un pamflet, orice asemănare cu persoane și întâmplări reale este pur și simplu o coincidență.

Domnul Ciordache își ducea existența de inginer într-un oraș pitoresc din România. Un oraș atât de pitoresc încât, aflați în trecere, niște proști călătorind într-un car s-au răsturnat chiar în centrul orasului. Era unul dintre intelectualii orasului. Era bine văzut, toți îl salutau cu respect: “Să trăiți, tov inginer!”. Domnul Ciordache era fericit. Dar a venit anul 1989 și domnul Ciordache nu a mai fost așa fericit. Simțea că ceva nu-i în regulă. Simțea că totul o ia razna. Oamenii nu-l mai salutau “Să trăiti, tov inginer!” (ba chiar un fost subaltern i-a zis: “-Mai du-te, bă, in pula mea!”), iar pentru el acest salut era semnul că a reușit în viață. Intr-o noapte, domnul Ciordache chiar a și plâns. A plâns de ciudă. Doar ce-l văzuse de dimineață pe Veronel, cel care înainte de decembrie 1989 vindea semințe la meciurile de fotbal ale echipei locale, plimbîndu-se țanțos într-un Opel Kadett model 1979. Domnul Ciordache și-a dat seama că societatea în care trăiește nu este dreaptă. Nu mai există respect. Nu mai există valoare. Drept pentru care, domnul Ciordache s-a hotărât să se pună în slujba concetățenilor săi și a decis să intre în politică. Cînd își propune ceva, domnul Ciordache nu se lasă până nu-și atinge obiectivul. Nu se știe dacă obiectivul lui a fost sa ajungă viceprimar în frumosul oraș, dar domnul Ciordache a ajuns viceprimar. Apoi, nu se știe dacă și-a propus să ajungă deputat, dar domnul Ciordache a ajuns deputat. Pe cind era încă viceprimar, domnul Ciordache începuse să meargă destul de de la capitală. Și cum venea el dinspre frumosul oraș, cum intra in capitală și făcea pe a doua stradă la stânga, văzu o firmă frumoasă și luminoasă pe care scria “Nu contează că esti prost, noi tot îți dăm o diplomă in drept!”. Domnul Ciordache nu se considera prost, dar a zis să încerce. Și iată-l intrind la Facultatea de Drept. Era o facultate particulară, dar domnul Ciordache a făcut-o pe persoană fizică. Cînd a absolvit Facultatea de Drept, la frageda vârstă de 42 de anișori, domnul Ciordache și-a dat seama că a întalnit marea dragoste. Și-a dat seama că este printre puținii muritori care au privilegiul să-și găsească dragostea, iar dragostea să fie reciprocă. Că și dreptul îl iubea pe domnul Ciordache. Deși nu s-a lăsat așa de usor. S-a lăsat curtat vreo 10 ani, dar până la urmă dreptul a recunoscut că-l iubește pe domnul Ciordache. Era 2012, într-o marțe neagră.

Dacă domnul Ciordache se uită în oglinda este posibil să-l vadă pe domnul Nicoicea. Domnul Nicoicea locuia în aceeași zonă folclorică cu domnul Ciordache. Domnul Nicoicea seamănă ca două picături de zaibăr cu domnul Ciordache. Domnul Nicoicea era inginer și era fericit. Dar și la el a venit anul 1989. De aici, parcursul domnului Nicoicea seamană cu cel al domnului Ciordache. Marile spirite se întâlnesc întotdeauna. Și domnul Nicoicea s-a pus în slujba cetățeanului și a intrat în politică. Și tot la fel, pe cînd mergea la capitală, domnul Nicoicea s-a rătăcit și a nimerit pe a patra stradă la dreapta cum intri in capitală și s-a împiedicat de o… Facultate de Drept. Dragostea a fost la fel de fulgerătoare, vârsta aproape la fel de fragedă. Iar răspunsul la dragostea lui, domnul Nicoicea l-a primit tot în 2012. Și tot în marțea neagră.

Domnii Ciordache și Nicoicea erau fericiți. Dar de abia după 2012 urmau să atingă Nirvana. Norocul le-a ieșit în cale sub forma unui haiduc cu mustață din pădurile Deliormanului. Haiducul nu era îndragostit de Drept, dar murea de dragul țărișoarei sale scumpe. De fiecare dată cînd se imbăta asculta numai Liviu Vasilică și Sava Negrean-Brudașcu. Dar degeaba îți iubești tara dacă nu știi cum să-i arăți asta. Iar haiducul nostru a realizat că, ajutat de domnii Ciordache si Nicolicea, poate să-și manifeste dragostea de țară…

I think this is the beginning of a beautiful friendship.

 

 

 

Advertisements

About Conte

https://tre3i.wordpress.com/
Gallery | This entry was posted in arogante, fun, justitie, pamflet, personal, politica and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s