Poveste multiculturală

Toată lumea ştie că în Dobrogea conviețuiesc paşnic multe etnii, regiunea fiind un model în acest sens. Dobrogean fiind, simt nevoia să vin cu o poveste din copilăria mea, care să mai pună o cărămidă la monumentul înțelegerii şi armoniei dintre dobrogeni.
Ca elev al unei şcoli generale din Constanța de la începutul anilor ’80, în clasa unde învățam, aveam colegi de diverse origini: români, machidoni, greci, lipoveni, tătari, turci, țigani… Țigani aveam trei: Aurică, Pitic şi Totoi. Aurică era frate cu Pitic. De fapt, era fratele mai mare a lui Pitic. Era aşa de mare, încât în clasa a IV-a şi-a scos buletin. La început nu prea mă împăcam cu el. Ne-am bătut de câteva ori şi el a ieşit învingător aproape de fiecare dată. Cu o excepție, cea în care l-am lovit pe la spate cu o minge medicinală de la sala de sport. A căzut, iar eu mi-am continuat ora de sport în alergare până acasă. Până la urmă ne-am împrietenit. Asta s-a întâmplat prin clasa a V-a, cînd Aurică trăgea cu sete dintr-un Carpați fără filtru în toaleta şcolii. L-am rugat să-mi dea şi mie să trag un fum şi am văzut în ochii lui o lumină. Am simțit că de atunci a început să mă respecte. Respectul ăsta lua multe forme: eram selectat în echipa de fotbal a clasei (jucîndu-se 6 contra 6, era greu să intru în echipă. Aurică, Pitic şi Totoi formau juma’ de echipă), nu mai aveam probleme cu elevii din clasele mai mari (care erau mai mici ca vârstă decât Aurică) şi aveam onoarea să fiu invitat la câte o țigară de câte ori Aurică îşi cumpără un pachet.
O altă amintire cu Aurică o am de la sfârșitul clasei a VIII-a. Stătea în fața cancelariei, trăgea cu sete dintr-un Carpați şi înjura. A venit directorul şcolii să-l potolească, dar tot ce a obținut a fost faptul că Aurită a atins țigara de peretele vopsit până la jumătate în verde. Apoi mi-a explicat că directorul nu vroia să-i dea adeverință de absolvire a opt clase. Aurică vroia să se însoare şi să se angajeze docher în port. Pentru angajare îi trebuia adeverința. Iar directorul vroia să-l trimită la liceu şi apoi la profesională. Până la urmă i-a dat adeverința. Eram la liceu cînd m-am mai întâlnit cu Aurică. Avea deja doi copii şi lucra docher în port. Mi-a cerut o țigară şi apoi m-a întrebat dacă îi recomand să-şi cumpere un ceas de mână cu calculator.
Pitic şi-a scos buletinul prin clasa a VI-a. Era mai aplecat spre învățătură, aşa că s-a dus la liceu. Pe care l-a continuat la Poarta Albă.
Pe Totoi l-am întâlnit acum vreo 3 ani. Rupea bilete la parcarea privată din fața Gării Constanța.

Advertisements

About Conte

https://tre3i.wordpress.com/
Gallery | This entry was posted in arogante, cc #colegii, Dobrogea mândră grădină, fun, personal and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s