Despre violență

Dl. Liviu Dragnea nu scapa nici o ocazie să ne reamintească despre posibilitatea izbucnirii unor violențe la protestele organizate zilele astea în toată țara. Exceptînd incidentele produse de galeriile echipelor de fotbal, incidente care au fost marginale, protestele au fost pașnice. Am văzut oameni veseli, fără ură în priviri și debordînd de creativitate.

Dar să vorbim despre violența in politica românească. Ajunși în acest punct, poate este bine să ne amintim de C.V. Tudor, unul dintre cele mai toxice produse ale politicii românești. Vă mai amintiți de listele cu trădatori de țară publicate în “România Mare” din anii ’90? Dar de promisiunile de procese și execuții pe stadioane din campania prezidențială din 2000? Ar fi de spus multe despre derapajele d-lui Vadim Tudor: amenințări, înjurături, scuipături ș.a.m.d. Nimeni n-a scapat de lăturile lui Vadim. Nimeni! Femei, oameni cu ani grei de pușcărie politică în spate, oameni de cultură, oameni simpli, oameni pur și simplu…

În orice țară civilizată un astfel de om ar fi fost izolat, boicotat, combătut de toți. Dar nu a fost cazul cu Vadim! El a fost curtat, mângaiat pe creștet, luat la guvernare, alintat, tratat ca un maestru al literaturii române (desi, după modesta mea opinie, a fost un poet mediocru). Și asta au făcut toate partidele!

De ce astăzi, cînd altele par a fi prioritățile,  scriu despre asta? Deoarece cred că, pentru tot ce este urât în noi, pentru toata mizeria morală, pentru intoleranța afișată de unii, o mare parte din vină o poartă C.V. Tudor și toți cei care l-au lăsat să zburde prin politica mioritică. Toți cei care l-au cauționat prin alierea cu partidul său. Toți cei care i se adresau cu “maestre” (Băsescu, de exemplu). Toți realizatorii TV care îl invitau și-l lăsau să-și arunce veninul. Adesea m-am cutremurat văzind cât credit i se dadea. Vazînd cum era folosit de către o tabară sau alta. Vazînd satisfacția din ochii unora cind le înfiera dușmanii politici. Toți aceia care au fost bălăcăriți și umiliti de către Vadim, apoi au dat mana cu el, care rânjeau alături de el, care au guvernat alături de el.

Ați văzut ura din ochii manifestanților proPSD de la Cotroceni? Căutați originea ei în ura lui Vadim! Ați văzut “umorul” de pe pancartele manifestanților de la Cotroceni? Căutați originile acestui umor în paginile “Romaniei Mari”! Ați vazut liberali care luptau împotriva multinaționalelor (Nini Săpunaru, Marin Anton, Zamfir – cel împotriva băncilor, etc)? Căutați originile acestor actiuni și în demagogia PRM!

Să nu uitam că mulți dintre foștii PRM-isti sunt acum prin toate partidele. Olguța Vasilescu este exemplul cel mai la îndemană, dar nici PNL-ul sau PMP-ul nu duc lipsă de astfel de specimene.

Știu că Vadim nu este singurul vinovat. Știu că randurile mele nu oferă o explicație logica sau științifică a situației în care ne aflăm. Știu că răul are mult mai multe fețe. Dar modul în care a fost primit in politica românească acest om spune multe despre cum se face politica romanească. Simțul moral lipsește cu desavârșire. Așa am simțit! Am simțit că Vadim este unul dintre “păcatele originare” ale democrației românești. Pentru ca au fost mai multe… Dar Vadim este păcatul de care se face vinovată întreaga clasă politică.

 

 

 

Advertisements

About Conte

https://tre3i.wordpress.com/
Gallery | This entry was posted in personal, politica and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Despre violență

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s