Păpuşa de cârpă

“Dacă pentru un moment Dumnezeu ar putea uita că sunt o păpuşă de cârpă şi mi-ar da drept cadou o bucăţică de viaţă, aş profita de ea cât mai mult posibil. Nu aş spune probabil tot ceea ce gândesc,dar cu siguranţă aş gândi tot ceea ce spun. Aş da valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce ele reprezintă, ci mai curând pentru ceea ce semnificâ. Aş dormi puţin, aş visa mai mult, ştiind că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge când alţii se opresc; m-aş trezi când alţii adorm. 

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou încă puţină viaţă – m-aş îmbrăca cu simplitate, m-aş lungi pe burtă pe pământ, lipindu-mi de el nu numai corpul ci şi sufletul. Le-aş arăta oamenilor cât de mult se înşeală gândindu-se că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc atunci când încetează să iubească. 

Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci mai curând odată cu uitarea.

Am învăţat atâtea de la voi, oameni!… Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care urci. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge pentru prima dată, în mâna sa micuţă, degetul tatălui său, el îl prinde în capcană pentru toată viaţa. Am învăţat că un om nu are dreptul să privească de sus pe un semen al său, decât atunci când trebuie să îl ajute să se ridice.

Sunt atâtea lucruri pe care le-am putut învăţa de la voi! Dar puţine îmi vor servi cu adevărat, pentru că atunci când ele vor fi fost aranjate în această valiză, care este viaţa mea, din păcate eu voi fi pe cale să mor.

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti!

Dacă aş şti că astăzi este ultima dată când te văd adormind, te-aş strânge tare în braţele mele şi L-aş ruga pe Dumnezeu să îţi păzească sufletul. Dacă aş şti că acestea sunt ultimele minute în care te văd, ţi-aş spune “Te iubesc”şi aş ignora, ruşinat, că tu o ştii deja. 

Există întotdeauna un ‘mâine’ şi viaţa ne dă o altă oportunitate de a face lucrurile bine; dar dacă mă înşel şi această zi este singura care ne-a mai rămas, mi-ar place să-ţi spun cât te iubesc şi că nu te voi uita niciodată. Ziua de mâine nu este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Astăzi ar putea fi ultima dată când îi vezi pe cei dragi. Nu mai aştepta, acţionează acum, pentru că s-ar putea ca “mâine” să nu mai vină niciodată şi cu siguranţă, vei regreta ziua în care nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi în care ai fost prea ocupat pentru a adresa celor dragi o ultimă urare. Păstrează-i  aproape de tine pe cei pe care îi iubeşti; şopteşte-le la ureche că ai nevoie de ei; iubeşte-i şi poartă-le de grijă; fă-ţi timp să le spui ‘te înţeleg’, ‘iartă-mă’, ’te rog’, ’multumesc’ şi toate celelalte cuvinte de dragoste pe care le cunoşti. Nimeni nu-şi va aminti de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I lui Dumnezeu forţa şi înţelepciunea să le exprimi. Demonstrează prietenilor tăi şi fiinţelor dragi cât de mult înseamnă pentru tine.”

  Gabriel Garcia Marquez – scrisoare de rămas bun prietenilor, cititorilor şi admiratorilor  ( ştiu că a mai circulat, dar consider că merită reluată )

 

About Conte

https://tre3i.wordpress.com/
Gallery | This entry was posted in lecturi, literatura, personal and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s