12 sfaturi de la “hateri” pentru A-listerul român! + unul bonus! via El lunes

1 – Nu te urăşte nimeni, pe bune

Serios! Cei pe care tu îi numeştei “hateri” pentru că nu îţi mânâncă de sub unghii nu îţi sunt duşmani. Ar putea fi cei mai sinceri oameni cu care ai tu de-a face în online. Cei care te gratulează cu “Foarte bine scris. Abia aştept următorul post”, deşi tu dai cu oiştea în gard într-un mare fel, nu-ţi vor binele. Îşi vor propriul bine. Un link, o mângâiere pe creştet, o firimitură din #refinantare, orice… Important e să iasă ceva. “Haterii” nu vor nimic de la tine. Îşi exercită doar dreptul la opinie pe care tu ţi-l asumi de facto, iar lor li-l refuzi, pentru că… pitong.

Roagă-te să ai în permanenţă hateri. Pentru că haterul e cel mai bun prieten al tău. Măcar haterul e sincer. El e câinele de pază al blogosferei, aşa cum presa e câinele de pază al democraţiei. Politicienii care fură, funcţionarii nesimţiţi sau sictiriţi, malpraxisurile medicilor, derapajele vedetelor sunt taxate de presă şi, uneori, şi de către voi. Presa, la rândul ei, atunci când greşeşte sau “derapează”, este taxată de către voi. Voi, când greşiţi sau derapaţi sunteţi taxaţi de către noi. E circuitul “haterelii” în natură… Noi, ca hateri ai voştri, suntem taxaţi, ulterior, ca funcţionari, medici, jurnalişti sau vânzători de către presă şi de către voi… Dar Ciomu, de exemplu, n-a zis niciodată că presa îl “muşcă de fund” pentru că e vreun ziarist invidios pe poziţia lui, salariul lui de medic, sau locul său de parcare din curtea spitalului. Pe cuvânt…

Înţelegem că ştergi comentariile care te înjură, fără nimic mai mult. Dar ştim că faci la fel şi cu cele care nu te înjură, doar te critică, cu argumente. Dacă ai vrut să ne arăţi cum depăşeşti tu în curbă, pe linie dublă continuă, cu soarele în ochi (da, ştim, doar pe cameră se vede aşa soarele), atunci acceptă că unii s-ar putea să aibă ceva împotriva stilului tău kamikaze de condus. Dacă au altă părere decât tine, nu sunt cretini, idioţi, puleţi sau ce mai vrea pula ta, pe care – acum ştim cu toţii – PR-istele ţi-au poreclit-o “bestie mică”.

2 – Nu eşti expert social media

Chiar nu eşti. Dacă urmăreşti 10 oameni pe Twitter, şi aceia sunt prietenii tăi, pe care îi ai şi pe mess, şi apoi scrii că “Twitterul este inutil/de căcat” nu poţi să dai sfaturi de social media pe blog. E ca şi cum te-ai sui la volanul unui Mercedes, primit “în teste” ai da drumul la muzică, ai face din buze Vruum-Vruum şi gata. Şi apoi ai scrie pe blog: “Mercedesul este o maşină de căcat”. E adevărat, ai fost la volan, ai stat în scaun, ai pus mâna pe volan. Dar nu i-ai exploatat la maxim potenţialul. Deci expertiza ta este irelevantă.

La fel, dacă urmăreşti pe Twitter doar “oamenii cu care ai băut o bere şi i-ai văzut la faţă”, eşti total paralel cu fenomenul. Nu poţi să te prezinţi ca soşăl midia expert că te vor crede doar băieţii (şi fetele) de la punctul 1. Şi mai ceri şi 140 de euro, plus TVA, ca să ne înveţi… ce, în social media? E ca si cum as plati eu un membru de trib nigerian sa-mi explice cum se foloseste functia de spalare a incaltamintii la masinile automate de spalat…

Dacă atât ai înţeles tu din social media, ne pare rău, vom fi “hateri” în continuare. Pentru că există doar 2 explicaţii: ori eşti un ipocrit arogant, filfizon şi impostor, ori eşti, pur şi simplu, prost… Şi pentru că nu te considerăm prost – unii dintre noi – vom crede, “cu tărie”, în prima variantă. Şi asta “calls for some trolling”…

Dacă ţi-ai şters contul de facebook şi, de data asta, “nu la nervi”, dacă scrii că feisbucul e noul hi5, pentru ca ulterior să participi la o campanie promovtă cu tot cu pagina sa de feisbuc, lăudându-o chiar pentru concursurile de pe reţeaua socială, nu eşti expert media. Maxim un ipocrit.

3 – Nu mai fi aşa arogant

Nu contezi la 2 metri dincolo de propriul tău blog. Hai, fie… dincolo de “blogosferă”. Aşa cum expertiza unui medic se termină odată ieşit pe poarta spitalului, cea a unui mecanic auto odată plecat din service sau a unui apicultor când se îndepărtează de stupi. Dar dacă un medic s-ar duce la piaţă şi s-ar certa cu agricultorul cu privire la cultivarea roşiilor, mecanicul auto i-ar da lecţii avocatului despre legile ţării sau sudorul i-ar explica profesorului cum trebuie predată materia, ar fi nişte “subiecte” bune de disecat pe blog, corect?

Ei, regulile astea ţi se aplică şi ţie. Poţi avea păreri despre toate cele de mai sus – e dreptul tău constituţional -, chiar dacă nu sunt din domeniul tău. Problema e aroganţa cu care dai sfaturi despre lucruri pe care nu le stăpâneşti. Iar dacă vei primi “corectări” sau eşti atenţionat de cineva care chiar domină subiectul, lasă aroganţa deoparte. El ştie despre ce vorbeşte, căci… şoc!, este domeniul lui de activitate. Tu nu ştii! Tu ai doar o opinie neavizată. Deci, dacă cineva are păreri despre ceea ce scrii tu, e dreptul lui. Chiar dacă sunt diferite de ale tale. Asta nu-l face “hater” şi nu e nevoie să-l “gratulezi” cu “prostule”, “imbecilule”, “retardatule”, “pulete” etc. Mai ales când tu scrii: “Cote d’Ivoire nu era Coasta de Azur? Ce proşti sunt comentatorii ăştia că-i zic tot Coasta de Fildeş”.

Nu uita că traficul pe care-l ai nu vine neapărat din calitatea articolelor tale. Există A-listeri care scriu, şi există A-listeri care postează doar pentru că aşa trebuie. Noi ştim care sunt cei din prima categorie, şi care sunt ceilalţi. Nu uita că fără cei pe care-i priveşti constant de sus, eşti zero. În online, şi, în multe cazuri, nu numai. Banii de pe cardul tău vin din blog. Altceva nu faci/nu ştii să faci/n-ai mai face de comod ce-ai ajuns. Blogul aduce bani pentru că ai mulţi vizitatori. Cititorii îţi plătesc chiria, cititorii îţi pun mâncarea pe masă, nu şarmul tău ieşit din comun şi nici inteligenţa-ţi sclipitoare.

4 – Nu ne interesează şi nu te invidiem pentru câţi bani faci

Pe bune. Când vă întâlniţi voi, blogării de frunte, francmasonii, între voi, discutaţi şi despre altceva nu tot despre cât se câştigă din… blogging. Iar dacă tot vreţi să discutaţi asta, nu e nevoie să scrieţi rezultatele “sondajului” pe twitter, facebook etc. sub haştagul întâlnirii (#howtoblogfordummies2011 În 2010, bloggerii au câştigat, în medie, ţâşpe mii de lei pe lună). Pe cuvânt că nu ne interesează. Unii dintre noi suntem sculeri-matriţeri, lăcătuşi-mineri, pizzeri-faianţari, cum vreţi voi să ne “gratulaţi”, şi avem şi noi joburi, şi poate unii dintre noi câştigă mai mult decât voi, deci nu, nu suntem individoşi pe banii făcuţi de voi.

Am înţeles, eşti blogăr profesionist, trăieşti din asta. Felicitări! Te respectăm pentru că faci bani din ce îţi place. Dar şi medicii fac bani din ce le place, şi avocaţii, şi profesorii (uneori), şi programatorii etc. Şi mulţi din cei cărora le spui tu “hateri” au meseriile astea. Dar nu o să vezi niciodată un Congres al Medicilor de Familie, întrunit la Braşov, să zicem, să înceapă cu tema: “Cât se mai câştigă din medicina de familie? Aşa… Hai să facem o medie. Ok, acum să anunţăm pe twitter!”

Nu toată lumea vrea să fie blogăr. Deci nu toată lumea te invidiază. Nu pentru toţi meseria ta este meseria visată. Deci… nu! Nu eşti invidiat pentru asta. Încetează, deci, să presupui că orice critică primită este din invidie. Dacă tu ai fost în Bulgaria şi te-ai pişat în piscină, nu înseamnă că dacă-ţi spunem că e un gest de căcat pişat suntem invidioşi că nu am fost noi în Bulgaria în locul tău.

Evită lăudaroşenia. Stilul asta de manelist (am trafic, am bani, am femei) e cât se poate de trist, ca să rimeze. Lăuda de sine nu miroase a bine, spunea o vorbă din bătrâni. Pute, mai exact. Aşa cum absolventul de profesională visează să aibă banii lui Florin Salam, aşa şi bloggerul mic visează la mia aia de EURO pe luna, şi la petrecerile unde să bea bere pentru femei. Calitatea nu mai este o prioritate pentru el, el va căuta doar cifrele reci, pentru a putea vinde un banner de 4 cm pătraţi unei florării sau unei săli de fitness. Direcţia asta nu e cea sănătoasă, pt. blogosfera mioritică. Ţi-a trecut vreodată prin cap că poate un cititor random câştiga 3000 de EUR pe lună, lună de lună făcând ceea ce-i place? Şi asta fără să aibă gust de cur pe buze. Mai mult ca sigur că nu.

5 – Nu vrem trafic din traficul tău

Serios, terminaă cu scuza asta penibilă, pe care aţi preluat-o, “imaginativ”, toţi. Dacă îţi spunem că Sabău şi Balint nu au jucat în 1994 la Mondiale, chiar dacă tu “te trezeai nopţile ca să-i vezi la lucru”, pe bune că nu o facem pentru a te “muşca de cur” şi pentru a ne face trafic. Considerăm doar că, dacă tot îţi bagi şi-ţi scoţi pula în ziarişti sau alţi blogări pentru că “nu se documentează”, ai fi putut să faci şi tu un sărci micuţ pe gugăl. Cu atât mai grav când te consideri şi te recomanzi expert în fotbal.

Participi la campanii despre fotbal şi Liga Campionilor, atunci lasă-ne să credem că eşti expert în domeniu. Şi dacă te considerăm expert în domeniu şi tu scrii că “De ce este Regele prezent la finala Cupei Regelui?”, “Barcelona are culorile ROŞU-albastru” sau exemplul anterior, cu Balint şi Sabău, aşteaptă-te la puţină “hatereală”. Care “hatereală” e doar puţin mişto, dar tu o vezi ca un atac, pentru că, nu-i aşa, “vrem trafic pe spinarea ta”…

Te comporţi de parcă am vrea să îţi luăm pâinea de la gură. Eşti ca vecinul de la bloc, care atunci când aude pași pe scări se grăbeşte să închidă ușa liftului pentru a urca singur.

Dacă mâine, blogurile ar dispărea, ai dispărea şi tu odată cu ele. Vieţile majorităţii oamenilor pe care tu îi priveşti de sus nu se vor schimba. Când închizi fereastra de administrare a blogului, redevii muritor. Iar cât o ai deschisă, te laşi amăgit: te iubesc doar proştii şi profitorii. Atenţie la turnul de fildeş în care te-ai închis!

6 – Încetează să-ţi provoci criticii “la duel”

Dacă ţi-a crescut traficul, nu ţi-au crescut şi muşchii. Dacă ai pistol cu bile, nu eşti Rambo. Dacă faci şpagatul pe doi buşteni, nu eşti Van Damme. Să ne înţelegem… Ameninţările tale cu bătaia, directe sau voalate, la adresa celor care nu te înghit (e normal, nu trebuie să ne placem toţi între noi) sau te critică (de multe ori fără interese ascunse) sunt doar penibile. Nu sperii pe nimeni, nu îţi creşte cota, nu devii un zeu în ochii nimănui. Ştim că ai puşcă de paintball, pistol cu capse sau prieteni graşi, nu trebuie să ne dovedeşti că ştii să îţi şi foloseşti toate astea. Şi – Doamne Fereşte – s-ar putea ca, într-o zi, cineva, hater sau “hater” să îţi ia provocarea în serios. Şi nimeni nu vrea asta.

Iar paharele aruncate-n ochi şi flegmele-n faţa celor cu care ai avut tu “conflicte” online nu le poţi justifica prin absolut nimic. Te-am văzut cu toţii când erai ameninţat, la rândul tău cu bătaia, şi ştiai că băieţii respectivi sunt puţin mai ciobani ca tine, cum o dădeai la pace: “Nu rezolvăm nimic cu bătaia”, “Aşa sunt unii, imediat ameninţă cu bătaia” etc.

7 – Nu deţii adevărul absolut

Dacă tu crezi că PDL e de căcat şi USL e salvarea naţiunii, e dreptul tău. Invers, dacă ai impresia că USL e de căcat şi Băsescu e ok, e dreptul tău. Dar dacă cineva crede altfel decât tine, nu înseamnă că e mai prost ca tine. Dacă tu eşti ateu, e ok. E, din nou, dreptul tău. Nu înseamnă că cei care cred în Dumnezeu sunt imbecili. Dacă tu ţii cu Steaua, nu toţi dinamoviştii sunt cretini. Şi invers. Dacă tu vrei să fie omorâţi câinii fără stăpân, nu înseamnă că cei care vor alte soluţii sunt retardaţi. Dacă ţie îţi place şaorma, nu înseamnă că cei care nu sunt fanii ei trebuie omorâţi cu pietre. Dacă tu eşti fan Renault, bravo ţie! Dacă alţii vor BMW, e dreptul lor. Dacă tu eşti tipul econom, felicitări! Asta nu îţi dă dreptul să impui altora cum să-şi cheltuie banii. Şamd. Şi astea nu-s motive nici să le aduci injurii în comentarii, nici să le ştergi comentariile.

Nu lua aceste rânduri ca o apologie a luptei dintre A-listeri și hateri, ci ca un mic exercițiu de reflexie asupra împărțirii acestor roluri. Dacă ne gândim la faptul că cel mai important lucru este dialogul generat, dialog care ajută ca ceea ce se scrie să să transforme în cuvinte adevărate, nu în litere moarte, poate că haterul ești chiar tu. Tu refuzi dialogul, considerând că deții adevărul absolut.

Blogurile trăiesc prin vizitatori. Comentariile sunt, în numeroase ocazii, la fel sau chiar mai interesante decât articolele autorilor și o dată cu ele apar mai multe opțiuni, printre care: dialogul, refularea sau duelul de idei. Mulți dintre voi, cei care vă considerați bloggeri de top, refuzați dialogul, alegând cea mai ușoară cale: refularea în dueluri, pierzând pe drum ideile inițiale.

8 – Eşti lider de opinie? Atenţie la ce spui

Dacă tu credeai că să fii printre cei mai citiţi blogări îţi aduce numai avantaje, gen banii ăia pe care crezi tu că ţi-i vrem noi, te înşeli. Mulţi tineri sunt în căutare de modele. Motivele pentru care au ales să-şi satisfacă nevoia de modele în a urma cu sfinţenie prostiile pe care le spui tu sunt irelevante acum. Dar ei există şi te urmăresc şi îţi sorb cuvintele. Atunci, dacă tu scrii că o să omori toţi câinii din oraş, că aşa vrei tu şi pentru că tu poţi, că eşti A-lister, şi legile sunt doar pentru cei de la B-list în jos, e, din nou, un alt subiect. Dar nu te mira, apoi, dacă în acelaşi judeţ cu tine, la câţiva kilometri distanţă, cineva aplică “sfaturile” tale de pe blog. Şi nu te mai da “lovit” când o să fi luat la întrebări de poliţie şi autorităţi. Asta e, ai vrut să fii lider de opinie, asta vine şi cu responsabilităţi. Aşa că ai grijă ce scrii şi ce sfaturi dai.

Atacurile la minorităţi, incitarea la violenţă, la intoleranţă şi, la urma urmei, la prostie, sunt drepturile tale. Dar asumă-ţi şi urmările lor. Nu te mai da victimă pe blog atunci când sfaturile tale au urmări la care nu te-ai gândit. Măsoară-ţi cuvintele în permanenţă. Nu eşti Perfu. Fii atent la ce scrii. Te visezi lider de opinie în online? Poartă-te ca unul.

Blogosfera de top este sunteţi voi, ăştia, A-listerii, care, parcă la fel ca în proverbul ăla, “a tunat şi i-a adunat”. O gaşcă de paranoici, care văd în orice contestatar, un gelos, un hater, un aspirant la o halcă din carnea lor. Era o vreme când vă auto-proclamaţi, cu snobism, masturbându-vă cu Analyticsul în faţă, “oamenii care trebuie înjuraţi pentru a ajunge sus în online”. Aveţi o vârstă, aveţi neveste, iar unii dintre voi, copii. Nu vă e ruşine, puţin? În curând, copiii voştri se vor putea “plimba” nestingheriţi pe internet şi vor vedea cine le-au fost, cu adevărat, părinţii. Gândiţi-vă puţin dacă ceea ce arătaţi voi astăzi, pe net, este ceea ce vreţi ca fii şi fiicele voastre să ştie despre voi. Aşa cum ce aţi fost ieri e verificabil azi, la fel va fi mâine cu ceea ce susţineţi astăzi. Iar dacă să incluzi toate femeile “care n-au stat” într-o listă “Pizdulici” ţi se pare amuzant, aşteaptă să crească fiică-ta şi un alt “grăsuţ jovial, mâncăcios” şi libidinos să o includă într-o listă identică şi mai vorbim.

9 – Fii consecvent!

Da, ştim proverbul: “Numai bou’i consecvent”. Dar şi tu ştii că, deşi trec anii, Internetul nu uită. Nu spune nimeni că nu trebuie să înveţi, din mers şi nimeni nu crede că nu ar trebui să îţi schimbi părerile, dacă ai întâlnit argumente care să te facă să faci asta. Dar când tu, acum nici măcar aşa mulţi ani, erai exact cel pe care îl înjuri şi-l urăşti astăzi, ai o problemă. Dacă azi faci mişto mârlănesc de creştini, noi ştim când publicai colinde pe blog, de Crăciun. Dacă azi îi înjuri pe cei care “fac spam” în comentarii, noi ştim când exact asta făceai şi tu. Când “blogării mici” de azi se plâng că nu-s luaţi în seamă, iar tu îi iei la mişto, adu-ţi aminte că FIX aşa te comportai şi tu pe alte bloguri, la început. Dacă azi “băsiştii” îţi provoacă “scârbă”, adu-ţi aminte că ai fost unul dintre ei. Şi exemple sunt nenumărate.

Când cititorul vede în aceeaşi zi 7 postări laudative pe 7 bloguri diferite la adresa RMGC (de exemplu), articolele îs pierd orice urmă de credibilitate. Advertorialele trebuie făcute cu cap. Şi cu măsură. Va veni şi ziua aia în care companiile care bagă bani în blogosfera vor aştepta şi rezultate. Şi atunci nici măcar amicul/amica din compania respectivă nu vă va putea obţine un al doilea contract. E nevoie de mai mult creier în conceperea campaniilor din online. Eşti chemat la TIFF? Scrie despre TIFF, nu despre petreceri şi gulyas. Fii consecvent. Dacă acum 3 ani înjurai o bancă, te rugăm ca în 2011 să nu îi lauzi doar pentru un Cico şi nişte tichete de masă. E plină ţara asta de oameni ieftini. Evită să fii şi tu unul.

Aveaţi blogurile inundate de articole în care blamaţi băncile, prezentaţi situaţii îngrozitoare şi le arătaţi cu degetul ca fiind “cămătari cu acte”. La câţiva ani distanţă – repetăm, Internetul nu uită – sunteţi cei mai fervenţi “evanghelişti” ai băncilor, mai agresivi în browser ca martorii lui Iehova la uşă. Obişnuiaţi să înjuraţi spam-ul, practicile SEO şi pozele cu pixde pentru trafic. După câţiva anişori, aveţi articole scurte, cuvinte boldate în titlurile cu nume de staruri mondene etc.

10 – Nu fi ipocrit!

Ştim că participi la Lecturi Urbane/Soupnights/(insert some other dull 2.0 event here) pt. a pune mâna pe piariste absolvente de SNSPA sau Româno-Americană. Altfel, dacă e să fim obiectivi, nu ai cum să ajungi lângă diafanele creaturi. Există oameni care citesc acasă! True story! Cum sunt oameni care fut acasă, fără a organiza #futaiuriurbane ca să se laude cu asta. Vrem mai puţine subiecte facile/ieftine generatoare de comentarii multe (muie unguri/gay/Udrea/Steaua/Dinamo). Pozele unor fufe din ţara sau de peste hotare nu au ce caută pe blog. Pentru asta avem Click, Libertatea şi Can Can. Iar unii dintre noi – True story! – le găsim pe site-urile din afară şi fără ajutorul vostru.

Eşti invitat la o petrecere, scrii trei articole despre cât de tare e băutura, trei despre cât de tare va fi la party şi alte trei despre cum nu ştii tu cu ce să te îmbraci pentru asta, iar apoi ajungi cu două ore întârziere. De ce înjuri organizatorii că nu ai mai avut loc să intri? Dacă-ţi dădeau un laptop în teste şi vărsai, din vina ta, o cană de cafea pe el, scriai apoi pe blog că laptopul e prost şi nu te aşteptai la aşa ceva din partea producătorului? Eşti ipocrit…

Te duci la un festival de teatru (unde nu înţelegem nici azi de ce continui să fii invitat), iar pe drum întrebi de mici buni şi fragezi. Asta transmiţi tu cititorilor tăi de la un festival cultural. Ulterior, peste două articole, condamni “rromânismul” celor prezenţi la eveniment? O, tempora!

11 – Fă diferenţa!

Ai ajuns lider de opinie. Cu merit sau fără merit, discutabil. Ai puterea să schimbi lucruri (nu doar în folos propriu, atenţie!) şi să dai exemplu. Şi totuşi nu o faci. De ce?

Blogosfera de top se rezumă la nişte cururi în scaun şi degete-n nas (cu mici excepţii). V-aţi mişcat fundul pentru altceva decât o bere, o ciungă, o vacanţă în Bulgaria sau un chef cu piarizde? E adevărat, stomacul cu pâine se ţine, ne repetăm: nu vă acuzăm că vă câştigaţi banii din blogging, dar dacă aţi ajuns nişte “modele” (cum şi de ce, cum am spus, altădată), daţi un exemplu. Sunteţi peste tot, şi totuşi nicăieri unde contează. O mişcare socială, o opinie educativă, nimic. Dar sunteţi primii la critici. Nu cumva voi sunteţi mai hateri decât noi?

Vorbeşti mult, prost, pe lângă subiect, dar domini topurile. Din care, ulterior, ca o divă obosite, te retragi “în glorie”, alţii şi alţii copiindu-ţi, an de an, exemplul. În tot acest timp, unii chiar fac diferenţa. Un blogăr a doborât un record cu o frigăruie imensă, strângând, totodată, o comunitate dintr-un întreg oraş, împreună. Un altul, printr-o acţiune pe blog, fără să îşi facă haştag pe Twitter, a scos din sărăcie lucie o femeie săracă şi necăjită. Un altul a izolat casa unui om bolnav, ţintuit în scaunul cu rotile. Şi continuă! Îi va consolida şi fundaţia. N-au avut pretenţia de a fi slăviţi pentru asta, nu şi-au cerut doza de buze calde pe bucile auguste şi n-au făcut tamtam. Şi exemple ar mai fi destule. Dar nu le promovezi, pentru că îţi e teamă că ţi-ar putea submina poziţia. Ăştia sunt, din păcate, sub tine, în topuri şi-n campanii publicitare. Deşi ei fac diferenţa şi, dacă ar fi în locul tău, ar putea-o face şi mai şi.

12 – Nu uita de unde ai plecat

Te deranjează haterii care-ţi mai atrag atenţia când sari calul? Te supără ăştia ca noi, care încearcă să te coboare un pic de pe piedestal, poate vezi că realitatea e alta? Adu-ţi aminte cum ţi-ai început cariera în online, bloggere. Adu-ţi aminte de Netoo, de Blegoo, de coloana vertebrală pe care o aveai odată. Istoria se repetă, numai actorii sunt alţii. Cei vechi au sărit gardul în tabăra unde se împart banii.

Te supără ăia care înjură mai-marii blogosferei ca să-şi croiască un drum prin jungla asta onlainistică? Şi pe noi, dar nu uita că şi tu ai fost ca ei. Aşa ai început şi tu, înjurând bloggerii deja “consacraţi” până te-ai prins că linguşeala aduce mai multe beneficii.

Te supără articolele despre cum să faci bani din AdSense şi alte buxăreli, scrise de oameni care se bucură la câştiguri de 3 cenţi pe zi? Adu-ţi aminte cum juisai când îţi mai dădea câte unul click pe reclamele AdSense. Eventual împărtăşeşte-le din experienţa ta, nu-i considera din start retardaţi pentru că au aceleaşi preocupări pe care le aveai şi tu acum 4-5 ani.

Te deranjează oamenii care au dat de bani şi au uitat de unde-au plecat? Şi pe noi, ne plăceai mai mult când erai un blogger simplu, din popor, dar mai scriai şi pentru cititorii tăi, nu doar pentru agenţii.

PS (Bonus): 13 – Stai departe de politică.
Politica este pentru chinezi. Şi noi avem deja cu unul prea mult.

Disclaimer:

La acest articol au contribuit mai mulţi “hateri”, sub diverse forme: Alex_Tikitaka (Twitter), Envi (Twitter), The_Dorian(Twitter), Giolly (Twitter), Aiurea (Twitter), Klubbingman (Twitter) şi Ellunes (Twitter). De aceea, probabil, din loc în loc, veţi întâlni treceri de la persoana a doua singular la persoana a doua plural, în formulare. Tot de aceea, uneori exprimarea poate fi mai dură, alteori mai blândă, în funcţie de starea de spirit a fiecărui heităr în parte… Tot de aceea, unele chestii s-ar putea repeta, din loc în loc, dar cerem înţelegere. Atâta am putut.

Acceptăm, însă, heităreală şi trolling, la schimb, în comentarii pentru toate astea. Ştim că va începe contra-ofensiva, căci, aşa cum scrie şi mai sus, nu ştiţi să primiţi critici, nici chiar frumos enunţate şi argumentate. Ne-am asumat asta. Vom trolla, demni, până la capăt…

Iar dumneata, domnule A-lister, în ciuda a ceea ce am scris mai sus, vei continua să fii citit, retweetuit şi like-uit când va fi cazul, dar şi heitărit sau criticat, la fel, când va fi cazul. Să heitărim bine!

*Evident, textul poate fi preluat de oricine se consideră “hater” sau crede că „sfaturile” noastre sunt de bun simţ şi pertinente.

postarea originală o gasiţi aici  .

About Conte

https://tre3i.wordpress.com/
Gallery | This entry was posted in blogosfera, fun, recomandari, retele sociale and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

6 Responses to 12 sfaturi de la “hateri” pentru A-listerul român! + unul bonus! via El lunes

  1. Un articol excelent, de aici si promovarea de care s-a bucurat pe twitter si la care voi contribui si eu.🙂
    O singura observatie, blogul nu trebuie sa stea departe de politica. Al meu nu o va face. Am pornit pe aceasta directie, e drept ca nitica distantare exista, probabil si de la calitatea indoielnica a participantilor in scena damboviteana, dar nu vad politica drept un subiect de evitat. Iar Chinezul e el insusi si pozitionarea lui cred ca tine nitel si de trustul media care l-a sprijinit masiv.

    Despre hateri pot spune ca indiferent de cine ma comenteaza, de bine sau de rau ii public comentariul si pe cat posibil ii raspund. Nu public injuraturi, linkuri catre diverse chestii ce imi intorc stomacul pe dos.
    Sa nu uit despre definitia cu cine esti si cine vrei sa fii. In ultimul timp sunt mai mult omul din offline Daniel si mai putin Turnofftheglory. Motivul? Oricat de interesanta e lumea web-ului, oricat de simpatic imi este zoso, traiesc din offline si timpul meu a ajuns al naibii de limitat.

    O zi buna iti doresc.

    • Conte says:

      De acord cu tine ! Unii nu inteleg ca daca ai un blog, asta nu inseamna ca vrei sa traiesti din ce “produce”. Blogging poti face si din pasiune sau pur si simplu pentru ca vrei sa-ti ocupi timpul liber. Eu ( si cred ca si “colegul” meu de blog are aceiasi impresie despre postarile proprii ) nu sunt multumit de felul cum scriu, dar asta nu inseamna ca nu imi face placere sa-mi dau cu parerea despre orice imi trece prin cap.
      O zi buna si tie !

  2. semanticus says:

    asa asa, aspri dar severi :)))

  3. Pingback: Şi A-listerii e oameni… | #colegii

  4. Pingback: Şi A-listerii e oameni… | tre3i

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s