Ducu Bertzi, duşman al poporului

Nu ştiu cu ce ocazie a ajuns circul numit CNSAS şi în dreptul lui Bertzi. În fond şi la urma urmei nu e cine ştie ce vânat. Instituţia respectivă îl acuză că îşi punea casa la dispoziţia Securităţii şi că ar fi furnizat informaţii despre nu stiu care cetăţeni străini.

Pentru cei mai tineri: nu cred că există un bloc în ţara asta care să nu fi avut apartamente conspirative. Locuri pe care locatarii le părăseau în mod convenabil pentru ofiţerii de securitate şi informatorii acestora. Mă rog, practica de a avea case conspirative e comună tuturor serviciilor secrete, în regimurile comuniste existând avantajul că cei interesaţi nu mai trebuiau să depună un efort atât de mare pentru a conspira o locaţie, fiind suficient să dea ordin.

Ţinând cont că nefericitul nu era din Bucureşti, neavând deci preţiosul document de identitate cu viza pentru capitală, probabil prin această metodă că şi-a căpătat şi buletinul de Bucureşti şi a făcut rost mai uşor de garsoniera respectivă.

A furnizat informaţii despre cetăţeni străini. Adică Sorin Roşca Stănescu care susţine că a făcut acelaşi lucru, e un jurnalist invitat când are chef pe sticlă, este busola morala a societăţii, şi Ducu Bertzi este demn de oprobriul public.

Unde vreau să ajung?

Cei care au trăit pe vremea aceea, şi intraseră deja pe un traiect social, ştiu câte necazuri puteau să aibă din cauza unui pulifrici de la muncă, sau chiar din vecini, care te “stropea” la securitate. Cariere distruse, vieţi ratate (şi) din cauza acestor informatori. Până şi Securitatea a realizat că o parte din ei încearcă să folosească organul respectiv de represiune în scopuri personale, furnizând informaţii pentru a se răzbuna. Deci înţeleg perfect nevoia de îi deconspira pe informatori.

Cu securiştii lucrurile sunt mai simple. Au ajuns în mărea lor majoritate oameni de afaceri prosperi, şi prin această onorabili, politicieni şi stăpâni de canale media, deci nu e prea dificil să îi identifici.

Dar adevăraţii vinovaţi?

Stăpânii acestor servicii represive, cei care dădeau ordinele, cei care aprobau listele cu urmăriţi, cei care luau deciziile, ăsta trebuie reeducat, ăsta trebuie eliminat, stăpânii serviciilor nu păţesc nimic? Cine sunt aceşti stăpâni ai serviciilor? Cine sunt cei dădeau ordine Securităţii? Secretarii de Partid.

Da. Securitatea era doar braţul înarmat al Partidului, era doar un instrument. Luaţi toţi secretarii de partid, de sus în jos, până la nivelul întreprinderilor socialiste cu mii de salariaţi, şi veţi avea adevăraţii satrapi ai sistemului. Un prim secretar pe judeţ avea mai multă putere decât un actual prefect plus şeful de consiliu judeţean plus primarul localităţii reşedinţă de judeţ din zilele noastre, la un loc. La revoluţie, în safeurile lor, s-au găsit liste ale indivizilor pentru care Securitatea cerea aprobare să îi urmărească.

Partidul Comunist Român şi şefii acestuia sunt cei care ar trebuii să suporte ouăle clocite în piaţă publică, şi nu micile lepre morale, uneori ele însele victime ale unui regim criminal.

Gallery | This entry was posted in politica and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s