Când grila feministă mai mult încurcă

Am citit-o prima oară pe domnişoara Olivotto pe vremea când scria la Cotidianul.
Când Cotidianul încă exista şi nu se porcise precum în perioada de dinaintea dispariţiei în virtual. Pe vremea aceea probabil că avea un redactor şef care nu îi tolera exagerări în numele feminismului fetişizat.
Ce o nemulţumeşte pe dânsa în editorialul din întâi Martie ? Pe scurt, totul.
De ce? Pentru că universul nu e feminist, şi cu atât mai puţin Academia Americană de Film.
Până aici o înţeleg perfect, realitatea e crudă deseori.
Înţeleg şi uneori mă amuză, alteori mă întristează grila feministă de interpretare a realităţii. Dar atunci când o aplici, fă-o de o manieră unitară, nu doar unde îţi convine.

Dar să o luăm pe rând. Dânsa începe prin a îl jigni pe Gorzo numindu-l “expert in ale peliculei”. E ca şi cum i-aş spune dânsei, în calitatea de jurnalist pe care o are, că e dactilografă. Doar îşi culege textele folosind o tastatură. Şi dânsa şi Gorzo, în calitatea de critici culturali, au o anumită expertiză a domeniului în care îşi dau cu părerea, dar nu la “expertiză” se rezumă totul, ci la priceperea, talentul cu care îşi folosesc “expertiza” pentru a ne lumina pe noi, ceilalţi, ignoranţii în privinţa noutăţilor culturale.

Apoi amestecă faptul că realizatorii spectacolului de decernare a premiilor au dorit să atragă noi segmente de audienţă, şi în acest scop au ales ca prezentatori doi actori tineri, cu faptul că Academia a votat “mai conservator şi mai bătrânicios decât în ultimii cinci ani”.
Realizatorii spectacolului sunt unii, şi Academia se ocupă de cu totul altceva (de vot).
Naiv cum sunt, am crezut că votul ar trebui să reflecte calităţile filmelor şi nu cât de sprinţar său progresist e un film.
În cele din urmă dânsa pune punctul pe i. Academia are o busolă misogină.
Doresc să îi reamintesc distinsei domnişoare critic faptul că mult înjurata Academie are peste 6000 de membrii votanţi din 15 ramuri ale artei filmului, de la actori şi scenarişti, până la coafeze şi relaţii publice. Într-o societate obsedată de corectitudine politică, precum cea americană, nu cred că e posibil că instituţia respectivă măcar să lase impresia de misoginism. Atunci când întreaga industrie de la Hollywood e “progresistă”, e ridicol să acuzi Academia de misoginism.

Alexandra Olivotto consideră că este o nedreptate faptul că “Winter’s Bone” nu a luat nici un premiu. Eu personal nici nu ştiu de ce a fost nominalizat filmul respectiv (cu excepţia nominalizării lui Jennifer Lawrence, care pentru cum a jucat merita chiar şi premiul)
Filmul e despre tărie de caracter şi lupta pentru familie în condiţii de sărăcie cum poţi vedea şi la noi în ţară dacă ieşi de pe oricare drum european 15-20 de km. Unde sunt valorile feministe? În faptul că eroină îşi asumă orice risc pentru a nu rămâne fără casă şi pentru a nu i se risipii familia? În faptul că tăie cu drujba mâna cadavrului tatălui, pentru a demonstra instanţei că e mort? Nici scenariul şi nici filmul ca atare nu e feminist, şi dacă nu i s-au acordat premii e pentru că nu a fost mai bun decât celelalte. Şi cu atât mai puţin filmul nu e un western, cum îl clasifică mai la vale, de dragul argumentaţiei.

Apoi “True Grit”. Da, şi eu îl consider marele perdant al serii. Dacă nu a câştigat a fost din pricina snobismului (în cea mai clasică definiţie a cuvântului) pe care îl au cei de la Hollywood pentru propriile valori şi tradiţii. Dar să vii să spui că filmul a pierdut din cauză faptului că are o eroină, e o copilărie.
Westernul ca gen, e revizionist încă de pe vremea Sergio Leone, care în spiritul postmodernismului, şi-a relativizat moral personajele din filme. Dealtfel, o adaptare după cartea lui Charles Portis este realizată încă în 1969, acţiunea şi personajele fiind practic aceleaşi. Şi atunci ca si acum, personajul Mattie Ross pleacă în lume pentru a-şi răzbuna tatăl ucis mişeleşte. De ce e feminist personajul? Pentru că e în stare de orice pentru răzbunare? Pentru că priveşte cu veritabilă încântare cum răufăcătorii sunt spânzuraţi?
Da, în acele locuri şi vremuri, fetele îşi asumau de la vârste fragede responsabilităţi importante, de la a ştii să ţină o socoteală sau a negocia dur, până la a-şi răzbuna părintele ucis.
Da, pe vremea aceea oamenii doreau să îi vadă pedepsiţi pe cei care au comis o crimă, şi doreau să îi vadă pedepsiţi cu moartea, nu pedepsiţi la adăpost, hrană caldă şi televizor.
Care sunt valorile tradiţionale la care regizorii nu îndeamnă? Fraţii Cohen au respectat mai degrabă cartea, în litera (de aici şi dialogurile uşor emfatice şi ridicole) şi spiritul ei, şi nu au înfrumuseţat realitatea dură a vremurilor de atunci.

Că să închei, cred că “Winter’s Bone” a fost ignorat în mod corect de către academie, şi că “True Grit” a fost tratat pur şi simplu cu snobism. Nici pomeneală de o conspiraţie misogină care persecută valorile feministe.

P.S. Editorialul cred că e mai elocvent pentru ce a dorit să spună domnişoara Olivotto prin ceea ce nu menţionează, decât prin ceea ce se chinuie să demonstreze. Dânsa nu a pomenit “The Kids Are Allright”. Da, un hipiot bătrân şi două lesbiene inseminate artificial sunt imagini şi valori feministe, şi de aceea filmul nu a câştigat nimic.

Gallery | This entry was posted in filme and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s