De ce m-a durut azi capul:

1) Hossu: Noul Cod al muncii este o formă de sclavagism. Singura şansă pentru salariaţi este să iasă în stradă cu pietre “Vom ajunge să fim daţi afară din UE, conceptele respective nu au nimic de-a face cu directivele europene”, a precizat Hossu.

Zilele acestea toată lumea dă în sindicate. Nu voi face acelaşi lucru, cu toate că în State, tot în zilele acestea, se discută relativ serios despre dreptul angajaţilor la stat de a avea, sau nu, drepturi sindicale (vezi învălmăşeala politică din Wisconsin). Nu mă voi lega nici de incitarea pe faţă la violenţă publică – “să iasă în stradă cu pietre”. O pun pe seama stresului cauzat de A.N.I.. Cu toate că în România, un stat puternic asistenţial, o discuţie despre drepturile sindicale ale celor angajaţi la stat e mai presus de orice vis, mi-a atras atenţia termenul de “sclavagism”. Hai să vedem cine sunt “sclavi”. Cei care muncesc în poliţie, vămi, etc.? Evident că nu, în lumina activelor imobiliare pe care aceştia le deţin datorită mătuşilor, sau unchilor generoşi de prin Germania. Cei de prin sistemul sanitar? Medicii sau cadrele medii sanitare care doresc să muncească pe bani serioşi au plecat deja, sau sunt pe cale să plece, în ţări mai degrabă aducătoare de venituri. Cei care se opun zilele aceste transformării spitalelor neeficiente, medical şi financiar, în cămine de bătrâni, sector în suferinţă dealtfel, se tem de faptul că le dispare sursă de şpagă, pensionarii, neavând prea multe surse de “impulsionare”. Suferinţa sistemului de asigurări de sănătate e serioasă, dar nu se va rezolva prin sindicate vocale, ci prin o discuţie serioasă asupra cui plăteşte, şi cât plăteşte pentru asistenţă medicală. Angajaţii puzderiilor de “descentralizate”? Numai cine nu munceşte la “privat” nu ştie cum e să primeşti o amendă pentru chestii absurde, gen neafişarea programului de funcţionare la vedere. Bineînţeles, dacă nu eşti “atent”, şi “cooperant”. Rămân cei din învăţământ. Nici aici nu s-a purtat, din 1989 încoace, o discuţie despre costurile pe care le presupune învăţământul obligatoriu, cine trebuie să le suporte, şi, bineînţeles care sunt rezultatele acestuia. De angajaţii diferitelor regii sau întreprinderi de stat nu mai pomenesc, în multe situaţii femeile de servici de aici fiind mai bine plătite decât un profesor de liceu. Este limpede, pentru oricine este de bună credinţă, că miza inflamării domnului Hossu o reprezintă masele potenţial sindicalizabile de la stat. În sectorul privat, orice patron, da, doresc să văd mai des acest cuvânt folosit, orice patron care îşi cunoaşte interesul, îşi va plăti, asigura, şi pregăti forţa de muncă, pentru că altfel iese de pe piaţă. Totul e ca statul să nu îi pună beţe în roate cu un cod al muncii conceput de sindicate (felicitări domnule Marian Sârbu), un cod al muncii care obligă orice amărât de privat să plătească un om pentru a completa şi depune o puzderie de formulare, un cod al muncii care te bagă în faliment pentru că trebuie să respecţi “procedura de evaluare prealabilă” etc.. Pe scurt, dacă dorim o piaţă a muncii flexibilă, condiţie a unei rate mici a şomajului, şi a dinamismului economic, “bărbieriţi” cât se poate de mult mult stimatul şi aducătorul de şpăgi Cod al Muncii, şi lăsaţi-l pe domnul Hossu să se re profesionalizeze. Chiar, personajul e unul din cele mai longevive, după Isărescu. E şi asta o chestie.

2) Dan Voiculescu: Am fost obligat să colaborez cu Securitatea.

Talentatul domn Voiculescu a venit cu mărturia şefului domniei sale de când lucra la Vitrocim, cunoscută ca mânăstire de maici, Constantin Ciubotaru, cum că i s-au băgat aşchii de bambus sub unghii până a cedat, şi a semnat angajamentul de colaborator al Securităţii. E ca şi cum şeful DSS ar da vina pe Ceauşescu. Să fim serioşi. Este adevărat, cine nu intra în Partid, nu avea şanse de a avansa profesional. De aici până la a îţi turna propriile rude (Mikaela Kallberg) pentru deţinere de valută, e cale lungă (da, pentru cei care sunt nevârstnici, şi regretători ai comunismului, deţinerea fără drept de valută convertibilă era faptă penală). Până la urmă eu îl înţeleg. Adevăraţii vinovaţi sunt capii partidului comunist, şi nu slugile acestora, indiferent unde lucrau, sau ce semnau. Sunt gata să mă leg în lanţuri de uşă C.N.S.A.S. alături de domnia sa, până când nu sunt traşi la răspundere adevăraţii responsabili ai crimelor împotriva neamului românesc, conducătorii partidului comunist. Ups, intră în această categorie şi domnul Iliescu.

3) Soţia lui Mitrea vrea să interzică fumatul în restaurante, baruri, cluburi şi discoteci.

Bun, doamna deputat doreşte să fie trendi. Alături de grija domniei sale pentru persoanele în vârstă care nu primesc pensie, organismele modificate genetic şi nivelul taxelor consulare, bifăm şi interesul social democrat pentru sănătatea naţiunii. Generosul creator de circumscripţie al domniei sale ştie că vrea să îi falimenteze restaurantul? Bine, după locaţia vacanţelor, primarul respectiv nu cred că stă într-o cârciumă nenorocită, dar orişicât, în acest domeniu de activitate (restaurante, baruri, etc.) sunt o mulţime de oameni care mai şi muncesc cât e ziua şi noaptea de lungă pentru o chenzină cinstită. Ştie dânsa care e rata falimentelor în rândul acelor fraieri care au investit în locante, în ţările care au interzis fumatul? Ştie dânsa câţi angajaţi au patronii (urât cuvânt J) acestor locante? Sunt convins că nu. Hai să interzicem că e de bon ton. Zic să mergem mai departe, să interzicem cu totul fumatul, oricui, oriunde. Naţiunea va fi mai sănătoasă, şi veţi putea bifa în CV o premieră mondială. Cam greu.

4) Iliescu: Uniunea PSD-PNL, ca alianţa dintre SUA şi URSS împotriva Germaniei lui Hitler.

L-am lăsat pe poziţia aceasta numai pentru a fi “ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră”. Deja s-au pronunţat pe net mai multe persoane în privinţa năstruşniciei eternului prezident. Trist, dar nu oricine deschide o carte de istorie, fie ea şi cursul scurt de istorie al PCUS, înţelege ceva din istorie. Unii erau încântaţi că în fine, domnul Iliescu asimilează PSD-ul patriei comunismului. OK, am înţeles, PDL=naţional socialism şi Băsescu=Hitler. Îmi plac şi mie poantele.Si non e vero, e ben trovato. Dar dacă tot e să mergem mai departe, Stalin ar fi Victoraş şi Roosevelt e întruchipat de Crinut? Haideţi domnule preşedinte, ăştia doi nici responsabili cu oalele de noapte ale respectivilor nu ar fi fost numiţi. Eu personal vă înţeleg. Deja sunteţi la al treilea urmaş care nu poate să se urce în scaun. Lăsaţi-o şi dumneavoastră mai moale cu etichetele, şi poate cine ştie, cu actuala speranţă de viaţă, la al cincilea urmaş veţi fi invitat de onoare la Cotroceni. Asta dacă o să vrea nemernicul, că ştiţi că recunoştiinta e floare rară.

Gallery | This entry was posted in politica and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s